Conceput și Fabricat în România!

Viața de pisică dinaintea celebrității

 

Dragilor, astăzi m-am gândit să vă povestesc viața mea de pisică răsfățată sau cum am ajuns să stau în casă cu două fete țăcănite.

Cum probabil ați mai auzit, eu am fost achiziționat în rate. Da da, exact așa! I-a picat într-o zi țăcănitei șefe că vrea un ghemotoc cu blană și să mai scap de ea, pace! Ba mai mult, nici măcar nu avea bani să mă cumpere… A convins-o pe fosta mea stăpână să-i dea trei rate pe mine, m-a luat și dusă a fost! Eu eram încântat, noua mea stăpână era frumoasă, mă răsfăța și mă pupa tot timpul. Eu stingher, lume nouă, oameni noi… nu cunoșteam pe nimeni. Prima dată m-a dus în casa prietenului ei, erau toate rudele adunate, ca și cum unchii ar fi venit să vadă noul-născut al familiei. Eram iritat, dar m-au înveselit repede cu o ață și slow-motion… ce s-au mai amuzat…

În sfârșit a venit momentul botezului. Greu moment, grea decizie… De la Limbuță și Lord până la Dracula au trecut vreo 50 și ceva de nume pe buzele lor. Până la urmă a rămas Boss, probabil li s-au întipărit în memorie replica parcangiului din fața blocului care strigă zilnic „Boss, Boss, dă-mi și mie un leu”. Banalul, dar cunoscutul Boss. Îmi mai trebuia un BMW și o pungă de semințe și exact Boss eram (mi-au pus un lanț de aur la gât, dar nu a rezistat prea mult, în secunda 2 era jucărie). Cum să mă alinte? Păi cum altfel decât Bossulică? Câteodată eram gelos pentru că stăpâna mea îl alinta pe prietenul ei tot Boss (între timp prietenul ei a devenit șoferul meu și nu m-a mai deranjat așa rău acest aspect).

Într-un final am ajuns și în apartamentul ce avea să îmi fie casă. Un apartament mic pentru două fete și un Boss, dar a trebuit să mă adaptez situației. Bineînțeles că primul loc pe care l-am explorat a fost cel de sub canapea: nu am vrut să ies de acolo nici în ruptul capului, mai ales că țăcănita cea mică abia aștepta să mă smotocească. M-a ademenit la un moment dat cu luminița de la laser, ce să fac? mic și eu și fără minte… Am descoperit că nu e așa rău cu ele în casă, de fapt, chiar mă lăsau în pace mai tot timpul și făceam ce voiam eu, dormeam în patul lor (ele se chinuiau pe canapea) și nu mă înjurau prea rău când începeam să miaun fără motiv la 4 dimineața.

De la dormitul pe scaunul de birou și până la statul de veghe pe mobila de bucătărie nu a durat prea mult timp, era casa mea și dormeam unde voiau mustățile mele. Nici nu mai zic de statul în mașina de spălat: când îmi era lumea mai dragă sau somnul mai dulce, trebuia să-și spele ele hainele… off! Fetele astea! Nu mai zic de spălatul pe dinți când eu mă relaxam în chiuveta de la baie…. Niciodată nu puteam să dorm în cele mai interesante locuri atunci când aveau ele treabă. Dar, cu toate acestea, mă iubeau și mă iubesc în continuare foarte mult (altfel, nu ar renunța ele la somnul de la 6 dimineața ca să mă mângâie câte o jumătate de oră).

Cam așa s-au derulat primele luni alături de noua mea familie, luni în care s-a ales Bossul în casă și în care stăpâna mea a înțeles că doar eu sunt șefu’.

Sfat: Ai grijă ce îți dorești pentru că s-ar putea să primești și nu cred că vrei să ajungi ca stăpâna mea care în trecut își dorea enorm un scottish fold și a ajuns în prezent să aibă 12 pisicuțe, toate cu urechiușele fold.

Autor: Grama Cătălina

Share this post



2 thoughts on “Viața de pisică dinaintea celebrității

  1. Cea mai tare descriere!!! Aia cu prietenul stăpânei devenit pe.parcus șofer a fost cireașa de pe tort!!!
    Cine are pisici știe mai mult sau mai puțin asemenea evenimente, și totuși tu ramai un Boss, un bossulica adevărat. Te pupacesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading...