Conceput și Fabricat în România!

Pisicile urăsc apa?

Știm bine că felinele nu se înțeleg bine cu apa, chiar dacă avem nevoie de ea să supraviețuim. De-a lungul celor 9 vieți ale mele am avut ceva socoteli cu acel lichid inodor, insipid și incolor, și credeți-mă, nu s-a terminat prea bine pentru mine.

Noi ne spălăm așa cum am învățat de la mămicile noastre, ne curățăm blănița așa cum ne curăța mama când aveam câteva zile, dar ce facem atunci când suntem curioși și urmărim atent cum se mișcă apa în cadă? Ne spălăm, vrem-nu vrem, dacă ne apropiem prea mult.

Așa am făcut eu când îmi trăiam prima viața. Stăteam într-un apartament mic de la marginea Bucureștiului cu două fete puțin cam zăpăcite. Nu dormeau bine, nu mâncau bine și nu puteau face nimic fără să le pun eu bețe în roate. Nici la baie nu mergeau fără mine. De multe ori își făceau duș cu ușa deschisă ca eu să pot intra în baie și să le urmăresc atent. Până intr-o seară, când cea mare își pregătea cada. A plecat un minut din baie, așa că m-am strecurat pe lângă ea și mi-am luat locul cuvenit, pe marginea căzii. Mă fascinau bulele, felul în care apa se mișca, valurile pe care le făcea. M-am apropiat, am urmărit atent și m-am plimbat de câteva ori pe acea margine subțire dar destul de lată, până… PLEOȘC.

Aici cred că s-a terminat prima mea viață. Am văzut moartea cu ochii. Toate mângâielile de la ora 04:00 dimineața mi-au trecut prin fața ochilor, fiecare bucățică de carne furată, toate escapadele în jurul blocului… tot ce trăisem se derula în fața mea cu o viteză uimitoare.

După o secundă am încercat să mă agăț de ultima fărâmă de viață și să ies din acel iad. În secunda următoare eram sub canapea, în living, îmi lingeam rănile. Mă rog, apa de pe mine.

Era un râs puternic în casă. Una stătea pe scaun și își ștergea lacrimile, iar cealaltă încerca să mă ademenească afară. M-am împotrivit cât am putut, dar firește că am cedat în fața conservei cu ton.

Ce a urmat? Încă o baie. Pentru că eram plin de apă cu săruri și spumant de baie, trebuia să mi se curețe blănița corespunzător. Aici a intervenit șamponul fără săpun de la Tropiclean, urmat de o clăbuceală puternică, țipete, râsete, zgârieturi adânci, aproape am scos un ochi uneia dintre ele, nu mai știu exact care dintre ele două.

Un val de apă călduță mi-a inundat blănița pufoasă și a transformat-o în ceva… știți anii 2000 când toți băieții își aranjau părul cu gel? Așa arătam eu atunci. Oribil! Dar amuzant pentru ele. Când au terminat, mă aștepta un prosop mare și alb. A devenit artă în scurt timp, avea găuri peste tot. De uscător nici nu se punea problema. Au considerat că mă va speria și mai tare, așa că mi-au întins o păturică pe pat, au dat drumul la căldură și până dimineața eram din nou eu.

Ehee, altă viață!

Vă spun, fiecare viață a mea se termină când ajung în apă.

A doua viață am pierdut-o la bunici, la țară. Eram în vacanță, pe un șezlong, cu un bol de lăptic lângă mine și mă uitam la Alfie cum se joacă în iarbă. Îl văd că își ciulește urechile, dă de două ori din nas și pleacă glonț. Zic “gata, actorul principal a părăsit scena de filmare, cineva trebuie să-l convingă să se întoarcă înapoi” și plec după el.

 Îl caut peste tot, dar fără șanse. Deja mă enerva. Am trecut pe la găini, nimic. Porcii nu îl văzuseră, merg către grajdul unde locuiesc animalele mari. Vaca îl zărise, dar nu știa încotro a mers. Oile vorbeau fără sens, dar una a pomenit ceva de nuc. Merg și eu acolo. Era întuneric, frig și noroi pe jos. Cu o zi în urmă plouase aici, iar nucul nu a permis soarelui să usuce pământul de sub el. Asta îmi mai trebuia, noroi. Mă uit în jur, iar marele și zăpăcitul Alfie nu e.

Încerc să îi iau urma, la fel cum făcea și el, dar fără rezultat. Am uitat că sunt pisică, nu câine de vânătoare. Aștept, trebuie să vină el. Și a venit, doar că era negru acum. Era fix lângă mine, băgat tot într-o baltă cu noroi. Știți ce a urmat, nu? Scuturarea. N-am apucat să miaun la el, că deja eram numai pete negre. În clipele următoare doi oameni mă spălau pe mine și doi pe el. Eu eram Grumpy Cat și el Happy Dog, cu limba scoasă, dar amândoi îmbăiați cu șampon ce avea gust de nucă de cocos. Era chiar bun.

Cineva spune ceva, dar nu înțeleg ce. Se uită la mine, încerc să citesc pe buze, dar parcă vorbește mandarina. Ce zici, omule? Nu te aud! Hmmm.. ceva e ciudat aici. Și mă uit atent la ei, iar pe ei îi apucă râsul. Mă uit în oglindă și văd că urechea stângă stă ridicată. Eram Grumpy Cat cu o ureche pleoștită și una ridicată. Aici era problema. Sigur că a urmat curățarea urechilor cu soluția Ear Cleaner. Aveam atâta noroi și apă în urechi că nu mai auzeam nimic.

Când au terminat cu noi, eu îmi începusem a treia viață pe șezlong iar Alfie se rostogolea prin iarbă. Din câinele mare alb s-a transformat în câinele mare verde. Așa că i-am comandat câteva produse de îngrijire, eram sigur că în două luni le va termina.

Mai multe produse găsiți pe site-ul petcare.ro .

Share this post



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Loading...